De ce infecția urinară e atât de frecventă la femei

Cistita, infecția vezicii urinare, este una dintre cele mai frecvente infecții bacteriene la adulți. Aproximativ jumătate dintre femei au cel puțin un episod pe parcursul vieții, iar o parte importantă dintre ele au recidive, adică două episoade în 6 luni sau trei într-un an. Explicația ține de anatomie: uretra femeii este scurtă, de aproximativ 4 centimetri, și aflată aproape de zona anală, iar bacteriile intestinale ajung ușor în vezică. Bacteria cea mai frecventă este Escherichia coli, responsabilă de aproximativ 70-90% din infecțiile urinare necomplicate. La bărbați, infecțiile urinare sunt mult mai rare și sunt considerate, de regulă, complicate, pentru că pot semnala o problemă de prostată sau un obstacol în calea urinei.

Simptomele tipice

Usturimea sau arsura la urinare.

Nevoia frecventă și urgentă de a urina, cu cantități mici de urină.

Durerea sau presiunea în partea de jos a abdomenului.

Urina tulbure, cu miros neplăcut, uneori cu sânge.

Febra lipsește, de obicei, în cistita simplă.

Febra, frisoanele, durerea în partea laterală a spatelui, sub coaste, greața și vărsăturile indică o infecție care a urcat la rinichi, numită pielonefrită, o urgență medicală care cere consult în aceeași zi.

Diagnosticul și tratamentul

Pentru o femeie tânără, fără sarcină și fără alte boli, cu simptome tipice, medicul pune adesea diagnosticul pe baza simptomelor și a unui examen de urină rapid, cu bandeletă.

Urocultura, cu antibiogramă, identifică bacteria și antibioticul la care este sensibilă. Este obligatorie la recidive, în sarcină, la bărbați și atunci când tratamentul inițial nu funcționează.

Tratamentul este cu antibiotic, prescris de medic, pentru câteva zile, cu alegerea adaptată rezistenței locale a bacteriilor. În România, rezistența bacteriilor la unele antibiotice folosite frecvent este ridicată, ceea ce face ca automedicația cu antibiotice rămase de la tratamente anterioare să fie riscantă.

Simptomele se ameliorează, de obicei, în 1-3 zile de la începerea tratamentului.

Analgezicele obișnuite reduc durerea în primele zile.

Infecția urinară în sarcină

În sarcină, infecția urinară, chiar și fără simptome, se tratează întotdeauna, pentru că poate evolua spre pielonefrită și se asociază cu riscul de naștere prematură.

Urocultura se face de rutină la controalele prenatale.

Antibioticele se aleg dintre cele sigure în sarcină, de medicul care urmărește sarcina.

Ce previne recidivele, cu dovezi

Hidratarea abundentă: un studiu clinic randomizat publicat în 2018 a arătat că femeile cu recidive frecvente care au adăugat 1,5 litri de apă pe zi la consumul obișnuit au avut aproape la jumătate mai puține episoade.

Urinarea după contactul sexual, care elimină bacteriile ajunse în uretră.

Neamânarea urinării, când apare nevoia.

Ștergerea din față spre spate, după toaletă.

Evitarea spermicidelor și a diafragmei, asociate cu risc crescut, la femeile cu recidive.

După menopauză, estrogenii vaginali, prescriși de medicul ginecolog, reduc semnificativ recidivele, pentru că refac flora vaginală protectoare.

Pentru recidivele frecvente, medicul poate recomanda, după evaluare, profilaxie cu doze mici de antibiotic, luate zilnic sau după contactul sexual, pe o perioadă stabilită.

Vaccinurile orale cu extracte bacteriene sunt folosite în unele țări și au dovezi în creștere.

Merișoarele și alte remedii populare

Sucurile și suplimentele cu merișor, cranberry, sunt cel mai cunoscut remediu popular. Studiile de sinteză cele mai recente sugerează un efect modest de reducere a recidivelor la femeile cu infecții repetate, fără efect asupra unei infecții deja instalate. Sucurile comerciale cu mult zahăr aduc calorii, fără să garanteze doza eficientă. D-manoza, un zahăr simplu vândut ca supliment, a avut rezultate promițătoare în studii mici, dar un studiu mare, publicat în 2024, nu a arătat beneficiu față de placebo. Niciun remediu natural nu înlocuiește antibioticul pentru o infecție activă.

Când mergi imediat la medic

Febră, frisoane, durere în flanc.

Sânge vizibil în urină, fără alte simptome.

Simptome care nu se ameliorează după 2-3 zile de tratament.

Sarcină.

Bărbat cu simptome urinare.

Diabet sau imunitate scăzută.

Recidive frecvente, pentru evaluarea cauzelor, inclusiv ecografie urinară.

Infecția urinară la vârstnici

La persoanele în vârstă, infecția urinară arată adesea altfel decât la adulții tineri.

Usturimea și nevoia frecventă de a urina pot lipsi, iar primele semne sunt confuzia apărută brusc, agitația, căderile, slăbiciunea sau incontinența nou apărută.

În același timp, mulți vârstnici au bacterii în urină fără nicio infecție reală, o situație numită bacteriurie asimptomatică, pe care ghidurile medicale recomandă să nu fie tratată cu antibiotice, pentru că tratamentul nu aduce beneficii și crește rezistența bacteriilor.

Pentru familiile care îngrijesc un părinte în vârstă, diferența contează: o urocultură pozitivă, fără simptome, nu înseamnă automat antibiotic, iar o confuzie apărută peste noapte cere consult medical, nu doar un test de urină făcut acasă.

Igiena, fără exagerări

Dușurile vaginale, gelurile intime parfumate și spălarea excesivă perturbă flora protectoare și cresc riscul.

Lenjeria din bumbac și hainele care nu sunt foarte strâmte ajută.

Băile în cadă cu spumant nu provoacă infecții la toate femeile, dar le pot irita pe cele predispuse.