Popândăul (Spermophilus citellus), cunoscut și sub denumirea de popândău european sau souslik, este un mic rozător care face parte din familia veverițelor terestre.

Acest mamifer sălbatic este un simbol al câmpiilor și al zonelor de stepă din România, fiind recunoscut pentru aspectul său drăguț și obiceiul de a sta în poziție verticală pentru a scana împrejurimile. Deși populația de popândăi este în scădere în anumite regiuni, acest animal joacă un rol important în ecosistem și este protejat prin lege.

• Caracteristicile fizice ale popândăului

Popândăul are un corp mic și compact, cu o lungime de aproximativ 20-25 de centimetri și o greutate de 200-400 de grame. Blana sa este de culoare brun-gălbuie, cu pete mai deschise sau mai închise care îi oferă un excelent camuflaj în mediul său natural. Coada este scurtă, măsurând în jur de 6-8 centimetri, iar ochii mari și rotunzi îi conferă un aspect simpatic și prietenos.

Un detaliu interesant despre popândău este obiceiul său de a sta în două picioare, lucru care îi permite să observe cu ușurință potențialele pericole din jur. Urechile mici și rotunjite, precum și ghearele ascuțite, sunt adaptări care îl ajută să sape vizuini și să se protejeze de prădători.

• Habitatul și distribuția popândăului

Popândăul este specific regiunilor de stepă și câmpie, fiind întâlnit în Europa Centrală și de Sud-Est, inclusiv în România. Acesta preferă terenurile deschise, precum pajiștile, terenurile agricole și zonele ierboase. În România, popândăul poate fi observat în special în Dobrogea, Câmpia Română și alte regiuni joase, unde solurile sunt potrivite pentru săparea vizuinilor.

Locuința sa subterană, numită vizuină, este un adevărat sistem de tuneluri și galerii, având mai multe intrări și camere dedicate. Vizuina nu doar că îi oferă adăpost împotriva prădătorilor, dar îi permite și să se retragă în siguranță pe timpul iernii, când intră în hibernare.

• Alimentația și comportamentul popândăului

Popândăul este un animal erbivor, dieta sa constând în principal din iarbă, semințe, cereale, flori și frunze. Ocazional, poate consuma și mici insecte sau larve. Este activ în special dimineața și după-amiaza, perioadele în care se hrănește sau își strânge provizii pentru iarnă.

Acest rozător este un animal social, trăind în colonii care îi oferă siguranță și protecție. Membrii coloniei comunică prin sunete scurte și stridente, care servesc drept alarme în cazul apariției prădătorilor. Popândăul este renumit pentru vigilența sa, iar la primul semn de pericol se retrage rapid în vizuină.

Pe timpul iernii, popândăul hibernează, reducându-și metabolismul și intrând într-o stare de somn profund. Hibernarea poate dura până la 6 luni, în funcție de condițiile climatice.

• Prădători și amenințări

Popândăul are mai mulți prădători naturali, printre care se numără păsările de pradă (uliul, șoimul), vulpile, șerpii și jderii. Cu toate acestea, cea mai mare amenințare pentru popândău o reprezintă activitățile umane. Transformarea habitatului natural în terenuri agricole, utilizarea pesticidelor și dezvoltarea urbană au dus la reducerea populației de popândăi în multe regiuni.

Din cauza scăderii numărului de exemplare, popândăul este protejat prin legislație în mai multe țări, inclusiv în România. Conservarea habitatelor naturale și protejarea zonelor de stepă sunt esențiale pentru menținerea acestei specii.

• Rolul popândăului în ecosistem

Popândăul joacă un rol important în ecosistem, contribuind la aerarea solului prin activitatea sa de săpare a vizuinilor. De asemenea, acesta este o sursă de hrană pentru prădătorii naturali, menținând echilibrul lanțului trofic. În plus, activitatea sa de hrănire ajută la răspândirea semințelor, contribuind astfel la regenerarea vegetației în zonele de câmpie.

Popândăul este un rozător fascinant, adaptat perfect vieții în zonele deschise și ierboase. Deși este amenințat de pierderea habitatului și de activitățile umane, importanța sa ecologică și comportamentul său interesant fac din el o specie care merită protejată.