Fularul legat altfel schimbă o ținută în zece secunde
Același palton gri, purtat 5 luni pe an, arată altfel cu un fular roșu-vișiniu, cu unul în carouri ori cu o eșarfă de mătase cu imprimeu. Fularul e unul dintre puținele accesorii care încălzesc, protejează și completează o ținută în același timp. Iar felurile de a-l lega trec de 10-15, de la cele simple, de dimineață, la cele elegante, pentru o seară în oraș.
Materialul, lungimea și lățimea
Lâna merinos e fină, caldă, respirabilă și nu înțeapă, ca lâna obișnuită. Cașmirul e cel mai moale și cel mai cald raportat la greutate, dar se scămoșează mai ușor. Amestecurile de lână cu fibre sintetice sunt mai rezistente și mai ieftine. Acrilul pur imită lâna, dar se încarcă electrostatic și încălzește mai puțin. Un fular de merinos de 200 de grame ține de cald cât unul acrilic aproape dublu ca greutate. Pentru primăvară și toamnă, bumbacul, inul, vâscoza și mătasea sunt mai potrivite. Eticheta, cu procentele fiecărei fibre, spune mai mult decât atingerea din magazin. Un fular lung, de 180-200 de centimetri, permite aproape orice nod. Fularele scurte, de sub 150 de centimetri, se pretează la buclele simple. Lățimea, de la 20 la 70 de centimetri, schimbă volumul: fularele late, numite uneori fulare-pătură, se poartă și drapate pe umeri, ca o mică pelerină. Fibrele de merinos au sub 24 de microni grosime, față de 30-40 de microni la lâna obișnuită, de aici lipsa senzației de înțepătură.
Nodul parizian
E cel mai cunoscut și cel mai practic nod. Fularul se îndoaie în două, pe lungime, se pune după gât, iar capetele libere se trec prin bucla formată de partea îndoită. Se strânge cât e nevoie. Acoperă bine gâtul, nu se desface și arată îngrijit atât pe palton, cât și pe geaca sport. Merge cel mai bine cu fularele subțiri și medii. Un fular de 180 de centimetri, îndoit în două, lasă după legare capete de aproximativ 40-50 de centimetri.
Bucla, înfășurarea, cascada și nodul răsucit
Bucla simplă, cu fularul trecut o dată în jurul gâtului și capetele lăsate în față, e varianta relaxată, pentru zilele fără vânt. Înfășurarea completă, de 2 ori în jurul gâtului, cu capetele ascunse înăuntru ori lăsate scurt în față, e cea mai caldă și se potrivește cu fularele lungi și subțiri.
Pentru vântul tăios, capetele se încrucișează în față și se bagă sub palton, care se încheie peste ele. Pieptul rămâne astfel protejat.
Nodul cascadă lasă un capăt lung să cadă în falduri pe piept, ca un jabou. Se leagă cu un fular ușor, din mătase ori vâscoză. Fularul se pune după gât, cu un capăt mai lung, apoi colțul acestui capăt se prinde într-un nod lejer în jurul celuilalt.
Nodul răsucit, cu cele 2 capete răsucite unul în jurul celuilalt, ca o sfoară, și prinse apoi în spate ori lăsate în față, dă textură unei ținute simple, de exemplu unui pulover uni.
Fularul infinit, varianta pentru bărbați și paltonul
Fularul infinit, cusut în formă de cerc, nu are capete. Se pune după gât, se răsucește o dată, iar a doua buclă trece din nou după gât. E cel mai rapid și nu se desface, motiv pentru care îl preferă părinții cu copii mici în brațe ori bicicliștii. Se găsește și sub formă de guler, mai scurt, numit uneori gât tubular. Bărbații folosesc cel mai des nodul parizian, bucla simplă și înfășurarea discretă sub palton. Un fular bleumarin, gri antracit ori bej, din lână fină, completează aproape orice garderobă de birou. Fularul subțire se poartă bine pe dedesubtul paltonului, cu reverul ridicat, iar cel gros, voluminos, peste palton, ca piesă principală a ținutei. Un fular gros, înghesuit sub un palton strâmt, deformează umerii și face gâtul să pară scurt. La geaca de puf, fularul în culoare contrastantă înviorează un model sportiv, iar la sacou, o eșarfă lejeră, lăsată deschisă, dă un aer de toamnă pariziană. Lungimea capetelor contează și ea. Capetele care ajung până la talie alungesc silueta, iar cele foarte scurte o lățesc.
Eșarfa de mătase
Eșarfa pătrată, de mătase, legată la gât, în păr, pe geantă ori la încheietura mâinii, e accesoriul elegant al primăverii. Pentru gât, eșarfa se pliază în diagonală, în fâșie, și se leagă cu un nod mic, într-o parte. Pentru păr, devine bentiță ori se înnoadă în jurul cocului. Prinsă pe mânerul unei genți, înviorează un model simplu, negru ori maro.
Culorile care luminează fața
Fularul stă chiar lângă față, așa că, iarna, are un efect mai mare decât paltonul. Culorile calde, ca vișiniul, caramelul, roșul cărămiziu și galbenul muștar, încălzesc tenul palid. Nuanțele reci, ca albastrul închis, verdele smarald, gri-perlă și roz-prăfuit, se potrivesc tenurilor cu subton rece. Un exercițiu simplu, în fața oglinzii, la lumina zilei, cu 2-3 fulare ținute pe rând sub bărbie, arată imediat care culoare dă viață feței și care o face să pară obosită.
Un palton neutru, negru, gri ori bej, permite schimbarea fularelor zilnic, pentru ținute diferite.
Spălarea fără surprize
Fularele de lână și de cașmir se spală de mână, în apă rece ori călduță, cu detergent pentru lână, fără frecare și fără stoarcere prin răsucire. Se presează ușor într-un prosop și se usucă întinse pe orizontală, nu agățate, ca să nu se lungească. Scamele se îndepărtează cu un pieptene special ori cu un aparat de scame. Mătasea se spală delicat, la 30 de grade ori la curățătorie, conform etichetei.
Vara, fularele de lână se depozitează curate, în saci de bumbac, cu săculeți de lavandă ori bucăți de lemn de cedru împotriva moliilor.




